Inteligența spirituala - partea III.

 Continuăm cu puterile inteligentei spirituale:

Căutarea unei înţelepciuni – fiinţei umane nu îi sunt suficiente cunoştinţele ştiinţifice, matematice şi logice pentru a trăi o viaţă cu sens pentru că în ele nu găseşte raţiunea care înzestrează cu semnificaţie existenta sa personală. Inteligența spirituală permite elaborarea unei sinteze globale a lumii şi găsirea locului pe care îl ocupă eul în ea, capacitatea de a-i întelege pe ceilalţi şi de a capta sentimentele şi gândurile celorlalţi.

Ştiinţele clarifică fiziologia lumii, dar nu răspund la întrebarea referitoare la cum să trăim şi cu atât mai puţin la întrebarea despre sensul existenţei. Doar inteligenta spirituală oferă capacitatea de a crea o viziune globală asupra lumii, o viziune cosmică. Pentru elaborarea ei trebuie să includem contribuţiile ştiinţei şi ale propriei noastre experienţe, dar e nevoie să realizăm o sinteză care să transceada posibilităţile inteligenţei logico - matematice. Nu este suficient să cunoaştem concretul, nici să ne satisfacem setea de cunoaştere, deoarece meticuloasa înţelegere a uneia din piesele puzzle-ului nu explică rolul nostru în acest mare puzzle şi de ce am fost vârâţi în ea. E nevoie de o viziune cosmică ca să ajungi la o formă de înţelegere, înţelepciune.

Înţelepciunea nu este o ştiinţă oarecare. Se referă la ceea ce este esenţial, la cauzele şi scopurile fundamentale ale existenţei. Ea necesită o capacitate de distanţare la fel ca şi libertatea. Ea nu constă numai în a cunoaşte ci în capacitatea de a folosi ştiinţa. Înţeleptul ştie să savureze lucrurile, de la cele vitale până la cele mai insignifiante. Înţelepciunea transcede cunoaşterea intelectuală şi tehnologică, precum şi erudiţia, pentru că provine din viaţă, din învăţătura pe care o dobândim prin simplul fapt că trăim. Ea ne permite înţelegerea fundamentelor fiinţei umane cu capacitata ei de a iubi, cu puterea ei de a suferi, cu dorinţa ei de mântuire.

Sentimentul de apartenenţa la Întreg – Dezvoltarea inteligenţei spirituale oferă capacitatea de a fi conştienţi de relaţia intimă a întregului cu întregul, de profundă interconexiune dintre fiinţele cosmosului, capacitatea de a se înţelege pe sine ca pe o entitate care face parte din marele Întreg.

Acest sentiment de apartenenţă permite transcenderea gândului tribal, închiderea în propriul mediu local sau cultural. Distanţarea este condiţia care face posibilă această simţire, dezvoltarea a ceea ce se numeşte conştiinţă cosmică sau de legătură. Constă în a simţi că faci parte din aceeaşi unitate ca toţi ceilalţi, cu toate fiinţele umane sau neumane. Acest simţământ te eliberează din închisoare ego-ului, înlătura frontierele între cea ce sunt şi cea ce mă desparte de lume.

Inteligenţa spirituală ne face apţi pentru a putea transcede orice formă de provincialism, de discriminare, de elitism sau de sectarism. Ne permite să intuim dincolo de diferenţe, de deosebirile de gen, de volum, de cantitate, de proporţie, de inteligenţă, de rezistenţă. Ne oferă capacitatea de a trece peste bariera care mă desparte pe mine de tine, pe noi de ei şi de cea ce ne înconjoară; face să apară o concepţie a vieţii care departe de a închide fiinţa umană în ea însăşi, o face receptivă, o descentrează spre ceilalţi. Dintr-o perspectivă exterioară, toţi suntem diferiţi şi fiecare este o singularitate autonomă în lume, dar dincolo de aceste diferenţe, există un punct de întâlnire comun care este fragilitatea.

Cu toţii suntem la fel de expuşi suferinţei, eşecului, dezamăgirii şi morţii. Suntem fraţi în ceea ce priveşte existenţa, deoarece cu toţii suntem la fel de vulnerabili şi acest lucru ne uneşte şi ne apropie foarte mult.

Învingerea dualităţii – este ştergerea liniei de frontieră care, în ochii raţiunii, desparte definitiv o fiinţă de altă fiinţă. Intuirea non-dualitatii reprezintă un nivel de experienţă superior sentimentului de apartenenţa la Întreg. Acest sentiment de unitate, de desfiinţare a liniei despărţitoare este baza a ceea ce se numeşte experientă mistica . Mistica nu este patrimoniul unei religii. Experienţa de coeziune profundă cu Fiinţa nu are loc numai în minţile religioase, ci se experimentează şi pe plan laic. Experienţa mistică este descrisă de multe ori în legătură cu contopirea spirituală cu Persoana iubită. În această contopire nu mai exist eu despărţit de tine, nici tu pus faţă în faţă cu mine. Există doar o trăire deplină, o intimă contopire, la fel ca picătura care se dizolvă în ocean.

Puterea simbolicului – fiinţa umană este capabilă de a transcede lumea naturală şi de a se transcede pe ea însăşi. Transformă obiectele naturale şi pe cele pe care ea însăşi le crează în realităţi simbolice, în instrumente care comunică ceva ce este dincolo de ele. Când pătrundem sensul unui simbol, se trezeşte în noi experienţă care transcede trăirile primare. Simbolul ne face să gândim, face ca persoană să zboare dincolo de mediul ei înconjurător, de enclava ei istorică şi culturală. Viaţa spirituală se hrăneşte cu simboluri şi se exprimă cu ajutorul acestora.

Fiinţa umană nu doar produce şi consumă simbolurile; are nevoie de ele ca să trăiască, ca să se stabilească în lume, ca să dea semnificaţie şi sens existenţei sale, ca să comunice cu cele mai profunde sentimente şi gânduri