Nerecomandat
Acest blog nu este recomandat minorilor, tinerilor sub 25 de ani ( în mod special celor care prezintă o anumita înrudire de sânge cu mine), profeților, falșilor profeți, pudibonzilor, iluminaților, xenofobilor, misoginilor,feministelor, insensibililor, perfecționiștilor, cautătorilor de noduri in papură, maneliștilor, scorțoșilor, voyeriștilor, supărăcioșilor, celor snobi, celor slabi de inima ( daca totuși citesc, sa aiba la îndemână nitroglicerină pentru anumite urgențe) , criticilor, necriticilor, nemulțumiților, frustraților, cocalarilor, pițipoancelor și altor categorii înrudite cu cele menționate mai sus. In caz ca cei menționați , totusi se rătăcesc in zonă, nu-mi asum răspunderea pentru nici un fel de neplăceri provocate de lecturarea celor ce urmează sa le scriu. Amin
M-am întrebat, de curând, unde pot să încadrez plânsul: la vorbire, ori la cântare?
RăspundețiȘtergereIată, cum aceste chipuri și lumina din ochii lor probează viața adică, mișcarea, tot așa și plânsul probează existența unei partituri -durerea, care trebuie interpretată cât mai expresiv și exact și de aceea, în unele zone plânsului i se mai spune și ”cântat”!
Judith îmi place din ce în ce mai mult plânsul tau!