Melcul și Mercur retrograd

Ridic capul către ceas. Văleuuuuuuu... zece jumătate. Nu pot să cred! Cu greu îmi dezlipesc pijamaua de pe mine. Aia urâtă, lăbărțată, cu pete de cafea ancestrale, în care mă simt cel mai bine când mă duc la somn.  Stă lipită de piele ca si un staniol, de ciocolata topită in căldura soarelui. Ce se intamplă oare cu ilustra mea persoană? Moi, care de obicei, sunt pe pista de alergat înainte de răsăritul soarelui. Stau in pijama până în miezul zilei si joc jewels pe noua mea jucărie. Oare vine luna plină și mă transform într-un melc-codobelc, mare și lipicos? M-am uitat în oglinda dimineața, cănd mi-am pus zeama de morcov pe față. Ochii incă sunt la locul lor, nu-mi crește nici o casă peste omoplați. Am tras  chiar și draperiile să nu cumva să ajungă soarele la mine, să mă deranjeze, în a nu face nimic.Sau Doamne ferește, să mă deshidrateze în starea mea melcească.  

Ieri am avut preocupări ciudate, total necaracteristice unei doamne superioare. Am stat îngenunchiată în spațiosul meu living și am sters fiecare centimetru de podea, cu servetele umede ”multi surface” de la Lidl. Am ras cu unghia de la degetul arătător fiecare pată dubioasă, lipicioasă. Apoi am adunat intre degete mizeriile, mi-a fost lene să scot matura. Mă priveam de undeva din exterior, cu un surăs ușor ironic și-mi șopteam la ureche: draga mea îți pierzi uzul rațiunii. Asta nu ești tu! Poate, azi noapte am devenit un  walk in*.Vreun suflet ce rătăcea de eoni prin pădurea Baciului, decedat  dintr-o obsesie compulsivă pentru curațat podele, mi-o fi  luat locul. Și ce dacă? În profunda și înălțătoarea  mea preocupare de a face podeaua luna și bec, nu mă interesa, că ar exista această posibilitate, ca sufletul meu să fi fost schimbat, cu unul obsedat de curățenie. Bun venit în ciudata mea lume! O să te ceri singur afară, în mai puțin de o săptămână. Nu o să-ți placă coabitarea cu mine. La prima fază de dăi muci și plângi, cu siguranță vei fugi mâncând pământul. Așa că i-am dat voie să se desfășoare in plenitudinea acelui act măreț.

Starea a continuat și azi. E un pic deranjant, dar nu insuportabil. Dacă stau bine să mă gândesc, poate fi chiar plăcut. Să rămâi în acest aer de ”just stay”, așteptând ca viața să se întâmple. Iar ea, să persiste în refuzul ei de a se întâmpla. Poate deseară, poate mâine, poate niciodată... Oricât m-aș agita cu siguranță nu voi reuși să-l scot pe Mercur din retrogradare. Într-un final, am înteles de la astrologul de serviciu, el e responsabil de acest ”dolce far niente”. Să-i fie de bine!

 Fii binevenit în viața mea Mercur retrograd. Nu mă mai deranjezi, pentru că am învățat lecția!Am rabdare până  reintrii pe făgașul tău normal.Nu mă mai agit, Îmi fac un ceai negru cu șofran și coajă de scorțișoară. Îmi pregătesc o cadă de apă cu sare de Himalaya, , aprind un băț de tămâie, îl ascult pe Prem Joshua și mă afund în apă pănă la gât. Am răbdare până te hotărăști, și-mi dai voie să revin în propria mea viața. Până atunci, vorba lui Mircea Carp: să auzim numai de bine!

Vă iubesc!

*Walk in- persoană a cărui suflet original a fost inlocuit cu alt suflet, pentru o perioadă temporară sau definitiv

foto: zoo.ro