Sa nu uiti ! - scrisoarea unui adolescent de 18 ani

 Enjoy! 

”Scriu aceste randuri pentru ca nu de mult am trait o experienta care consider ca mi-a schimbat viata si orice fel de viziune si perceptie asupra ei.De asemenea vreau ca aceasta lucrare sa imi serveasca drept amintire a tuturor lucrurilor pe care le-am invatat,daca va fi vreodata sa uit.In cazul in care alti ochi inafara de ai mei vor citii aceste randuri,sper ca trairile mele sa serveasca drept ajutor sufletelor care au abandonat orice speranta sau credinta.
Numele meu nu este important pentru ca numele este doar o formalitate , o masca,ceva in care ne refugiem cand stim ca am dat gres.Un nume nu defineste o persoana in niciun fel, ci faptele il fac ceea ce este.
Dupa multe rugaciuni,sperante , vise nebune , dar mai ales credinta , Dumnezeu mi-a aratat adevaratele valori ale vietii si mi-a sters orice fel de urma de indoiala din minte, dar mai ales din suflet.
Spre uimirea mea statutul intr-o comunitate , starea materiala,sau felul in care gandesc altii despre o anume persoana sunt lucruri mai mult decat mici si chiar daca ele aduc o fericire temporara ,odata cu ele vine si un gol care nu poate fi umplut cu usurinta,unii oameni incearca asta o viata intreaga dar nu reusesc, de aici voi deduce primul cuvant semnificativ,respectiv “Intelegerea”.Zicand acest cuvant nu ma refer la o intelegere simpla a lucrurilor,sau naiva,este important ca mereu sa privesti si in interior pentru ca de cele mai multe ori exteriorul este inselator si mai ales sa nu judeci pe altii pentru ceea ce par a fi,lucruri surprinzatoare pot aparea din locuri in care te astepti cel mai putin si de la persoane de la care nu te astepti la nimic.
Mi s-a aratat valoarea unui prieten, si este asa cum nu mi-am imaginat nici macar in cele mai nebunesti vise ale mele.Toti oamenii care s-au dat drept prietenii mei timp de multi ani si orice fel de relatie cu ei a fost spulberata in doar cateva zile de catre doua persoane pe care am avut privilegiul sa le vad pentru prima data in viata mea,dar, le-am simtit ca si cand le-as fi cunoscut de cel putin o viata intreaga.Cum recunosti o astfel de persoana in momentul in care o intalnesti?Nu pot sa raspund la intrebare,singurul lucru pe care pot sa il spun este sa asculti muzica inimii tale.Da, sufletul tau este o entitate care traieste in corpul tau fizic si iti transmite in mod constant semnale legate de toate lucrurile pe care le patesti si de toate persoanele pe care le intalnesti,important este sa vrei sa primesti aceste semnale si sa le constientizezi existenta dar mai ales, sa nu le ignori.
Iubirea este un lucru de neexplicat,si este ceva care ne depaseste pe toti, ceva ce nu putem explica, interpreta sau intelege.Iubirea este Dumnezeu,sentiment pe care toti il intalnim cel putin odata in viata,si ma refer la iubire in general nu la dragostea dintre o femeie si un barbat.Prietenia este iubire si este foarte important sa poti accepta acest lucru.Ea nu se masoara in numere , poti sa ai o suta de prieteni care sa nu valoreze nimic,cel mai potrivit cuvant este intensitatea, faptele persoanei iti arata cine este si ce insemni tu pentru aceasta.
Desi nu am planificat sa vorbesc despre urmatorul cuvant ,il voi include,pentru ca nu este ceva de care ma pot ascunde sau ce as putea sa evit,sa ignor. Dragostea este un lucru mai rar decat iubirea,este spontana si te loveste cand te astepti cel mai putin,pentru persoane gresite sau potrivite.Tot respectul si admiratia mea pentru oamenii care reusesc sa isi gaseasca partea pierduta a sufletului,caci din perspectiva mea sufletul nu este intreg atunci cand este singur.Imi place sa cred , desi de multe ori am impresia ca doar ma amagesc , ca pentru fiecare persoana pe pamant exista cineva si sper din toata inima sa fie asa,singurul lucru care imi mai tine speranta in viata sunt putinele persoane “intregi” pe care le-am intalnit si carora le doresc tot binele din lume.In momentul in care ai intalnit aceasta persoana ,sa apreciezi fiecare clipa si sa nu lasi sa treaca o zi fara sa ii spui ce inseamna pentru tine,sa dai mereu ce ai mai bun,pentru ca de un lucru sunt sigur , niciodata nu vei stii ce ai avut decat in momentul in care ai pierdut,nu toti primesc o a doua sansa si sa traiesti o viata intreaga cu un regret pe suflet nu este ceva ce as dorii nimanui.Invata sa ierti,indiferent de felul in care ti s-a gresit,gandeste-te mereu ca a doua sansa poate nu ti se va ivi.
Suferinta are un rol la fel de mare ca si dragostea in sine.Nu poti sa iubesti fara sa suferi,important este sa inveti sa te ridici si sa privesti mai departe pentru ca dragostea si fericirea inseamna un pas inainte si trei inapoi,mereu exista o lumina la capatul drumului ,oricat de intunecat ar parea.Suferinta inseamna experienta din care trebuie sa deduci invataturi ca sa nu mai repeti aceeasi greseala.Niciodata sa nu te intrebi “De ce eu?”, incearca sa gandesti diferit,opreste-te si adreseaza-ti intrebarea “De ce nu eu?”,auto-compatimirea nu duce decat la mai multa suferinta,daca patesti ceva rau sau viata ta nu merge bine,gandeste-te si la problemele altora si cum ai putea sa-i ajuti,facand bine vei atrage bine pentru ca universul mereu se echilibreaza si Dumnezeu vede totul.
Iertarea,una din cele mai dificile invataturi ale lui Dumnezeu.Niciodata nu este usor sa ierti,sa treci cu vederea sau sa uiti mai ales pus in fata unei situatii grele sau cand cineva ti-a gresit intr-un mod semnificativ.Oricine ar trebuii sa primeasca o a doua sansa si nu ai nicio siguranta ca persoana nu iti va gresii din nou ,decat increderea.De unde sa stii daca poti avea incredere?Din nou este o intrebare la care nu pot raspunde pentru ca raspunsul se afla in sufletul tau,asculta si il vei afla.
Nu cauta vina in altii,indiferent ca ea exista sau nu,priveste in tine,incearca sa aflii cu ce ai gresit tu pentru ca vina in orice fel de relatie este mereu comuna,oricine greseste intr-un anume fel,mai mult sau mai putin si incearca sa vezi cum ai putea remedia situatia,sa treci peste si sa iubesti in continuare.Orgoliul , alaturi de altele,este principala sursa de rautate in lume,nu afirm ca orgoliul este ceva de care ne putem lipsi,pentru ca Pamantul a fost bine gandit si fiecare lucru are locul lui.
Orice fapt sau sentiment dus la extrem ,in mod incostient se poate transforma in ceva rau , chiar si iubirea ,asa ca data viitoare cand cineva iti greseste,lasa orgoliul si mandria la o parte,incearca sa fii un om mai bun,sa treci cu vederea si sa mergi mai departe.Este important pentru fiecare din noi sa incercam sa fim mai buni,indiferent de circumstante si indiferent ca reusim sau nu,in viata nu reusim mereu dar chiar si incercarea joaca un rol important in devenire, maturizare si intelegere.

Toleranta ,dupa parerea mea in lumea in care traim este un lucru pe cale de disparitie.Este un lucru de care si eu ma lipsesc,ca si de multe altele.Intelegerea fata de cel de langa tine,apropiat sau nu,este un dar,si cei care poseda acest dar sunt intr-adevar niste oameni deosebiti pentru ca nu este usor sa ai toleranta fata de oameni diferiti,in orice sens al cuvantului,respectiv: credinte,religie,culoarea pielii,preferinte sexuale dar chiar si lucruri mult mai simple si mai mici de atat.Fiecare om este cum a fost facut si este inutil sa incerci sa schimbi persoana dupa bunul tau plac,daca nu iubesti o persoana pentru cine este inseamna ca nu o iubesti deloc.

Aici voi incheia si vreau sa multumesc persoanelor pe care le-am mentionat mai sus care probabil nu stiu cat de tare m-au afectat si sa le transmit ca vor avea pentru totdeauna respectul meu in cel mai sincer mod si daca vreodata le voi gresii ,nu o voi face in mod intentionat,sunteti niste persoane deosebite si imi doresc sa realizati tot ce v-ati propus.
Deasemenea vreau sa multumesc tuturor persoanelor care m-au ajutat sa inteleg toate lucrurile pe care le-am mentionat si va doresc numai bine.”

Anonim
photo- Adrian Vidal



Created by: Adrián Vid
a

Războiul fluturilor

It’s a good day to die ... la la la la – o cânt de mai bine de două săptămâni. Îmi răsună în cutia craniană redundant. Se oprește pentru câteva secunde, doar ca să revină cu forţă şi mai mare, alunecând prin circumvoluţiunile creierului meu, asemeni apei, pe toboganele aqua-parcului. De ce mă obsedează melodia asta ? Cred că am ascultat-o până acum, de un milion de ori,  o ascult în continuare: I want to fly higher, higher  than I’ve been before- burning with desire, I’am ready to open the door...

 E prima dată, de când merg către raiul meu la munte, că  mă simt asemeni criminalului ce se întoarce la locul faptei. Simţeam adrenalina urcându-mi prin vene, dând naştere unei stări de furie, căreia nu-i găseam explicaţia. Cu fiecare kilometru ce mă ducea mai aproape, o simţeam  punând stăpânire  pe tot corpul meu, inundându-mi in final  creierul . WTF? De obicei trăiam starea asta la  plecare! E o stare cunoscută de toţi cei ce îşi petrec acolo câteva ore sau zile. Eu o numesc “sindromul plecării din Ocolisel”. De ce s-a inversat acum emoţia? Ceva nu e în regulă, m-am defectat? Ar trebui să fiu tot mai relaxată, cu fiecare kilometru parcurs, iar eu devin tot mai agitată. Când am dat curba la dreapta  eram asemeni vulcanului Teide, înainte de a-şi scuipa bolovanii din burta încinsă, gata să explodez, din clipa în clipă. Mă şi vedeam scuipând pietre negre, imense, pe drumul de ţară, le  vedeam rostogolindu-se în vale, producând calamităţi ireversibile. Drumul era plin cu  sute de fluturi maro. Și asta mă infuria! Nu se dădeau din calea roților, trebuia sa trec peste ei.   Încercam metoda infailibilă: concentrare pe inspir şi expir. Vezi să nu funcţioneze! M-am dat bătută. M-am abandonat furiei: dă-i gaz, manifestă-te în toată splendoarea ta, eşti de vis! O gazdă perfectă, plină de o furie drăgălaşă, nevinovată, plăcută de-a dreptul. Orice musafir ar trebui să fie încântat de starea ta minunată, de ospitalitatea ta fără margini. Trânteşti minunat pâinea pe masă, omleta cu  siguranță  e încărcată cu energia iubirii necondiţionate, ce să mai spun despre  salată. Fii sigură, musafirul tău se simte ca în rai,  va înghiți mâncarea preparată de tine,  cu mult “drag”. Nu m-aş mira de loc,  să-ți mulţumească pentru masă, apoi să pornească pe jos către casă. Bravo! Ai reuşit! Ar trebui să arunci vasele pe geam, în loc să le speli. Poate asta ţi-ar risipi furia.

A fost momentul în care mi-a căzut privirea pe minuscula cană din ceramică de pe bar. De acolo a alunecat către sticla goală din faţa geamului, la furculiţa uitată pe bar, la firimiturile de pâine uscate. Cuvintele îmi urlau în ureche: it’s a good day to die! La la la la... Vinul scurs pe tastele laptopului, nişte lupi, un pantalon de trening mov cu urme de vopsea, o ţigară fumegând leneşă în scrumieră, carbonara, focul, sudoarea din saună, carnea de pui ca iasca, hohotele de râs, şoaptă la urechea stângă, apoi la cea dreaptă... Am înţeles!

Nu vroiam să-mi amintesc! Dar - vrând parcă să-mi facă in ciudă -  fiecare fir de praf vorbea. Despre fluturii din stomac, pe care am jurat că nu-i voi mai simţi niciodată. Să-i ia naiba! Mi-era atât de bine fără ei.” Dar tu nu, că Batman”! Iar ei – fluturii - se simt obligaţi să se înghesuie, să se înghiontească, să zboare drăgălaş, să strălucească, să dea din gene mărunt. Na bine mă, lasă-i să se desfăşoare! Tot e bine că ai înţeles, în sfârşit. Că doar eşti fata deşteaptă, ai un creier al naibii de bine mobilat. Mobilă italiană de primă mână, lemn de stejar, fără noduri.

În acel moment, am acceptat furia. E parte din mine ca şi plămânii, stomacul, ochii, nasul. Când mă doare capul nu mă duc la abator să mi-l taie, încerc să-l vindec. La fel şi cu furia, e a mea, nu pot pur şi simplu să o trântesc de pământ ca pe un scuipat. A inceput se dizolve, cu încetineală ardelenească. Se scurgea din vene în carne, apoi în pori, se prelingea pe piele. Am lăsat-o să se prelingă pe podeaua de piatră. Am semnat tratatul de pace cu Mini me, am pus capăt războiului cu fluturii. Le-am dat voie să-şi facă zborul nupţial, m-am bucurat de mângâierea aripilor mătăsoase şi ciripitul lor. Mi-am trecut mâna cu drag peste cutele cearceafului, m-am cuibărit pe locul din dreapta, am iertat fluturii şi m-am iertat pe mine. Am dormit 4 ore, un somn plin de vise ciudat de reale, în care fluturii nu-mi deranjau stomacul. Erau liberi, zburau pe un câmp presărat cu margaretele mele preferate. Mă bucuram de ei, nu mai eram obligată să-i calc cu roțile mașinii,  îi iubeam de-a dreptul, erau ai mei.

                                       Vă iubesc