Nerecomandat

Acest blog nu este recomandat minorilor, tinerilor sub 25 de ani ( în mod special celor care prezintă o anumita înrudire de sânge cu mine), profeților, falșilor profeți, pudibonzilor, iluminaților, xenofobilor, misoginilor,feministelor, insensibililor, perfecționiștilor, cautătorilor de noduri in papură, maneliștilor, scorțoșilor, voyeriștilor, supărăcioșilor, celor snobi, celor slabi de inima ( daca totuși citesc, sa aiba la îndemână nitroglicerină pentru anumite urgențe) , criticilor, necriticilor, nemulțumiților, frustraților, cocalarilor, pițipoancelor și altor categorii înrudite cu cele menționate mai sus. In caz ca cei menționați , totusi se rătăcesc in zonă, nu-mi asum răspunderea pentru nici un fel de neplăceri provocate de lecturarea celor ce urmează sa le scriu. Amin

marți, 30 iulie 2013

Cămasa de noapte si evantaiul


Mă întreb pe unde eşti în această clipă? Nu că aş vrea neapărat să ştiu, să controlez secundele vieţii tale, pur şi simplu de drag. Mă întreb dacă zâmbeşti sau eşti serios, dacă eşti nervos sau calm, dacă ţi-e dor de mine sau nici măcar nu-ţi aminteşti că exist, undeva în oraşul pe cale să se topească de căldura venită din fundul iadului. Cred că şi dracilor le-ar fi cald.
Să ştii că mi-am cumpărat un evantai. Trebuie să recunosc că e urât. Cu patru lei. E împodobit cu dantelă şi flori. Mergeam pe stradă, îmi făceam vânt cu el şi-mi imaginam că sunt un personaj coborât dintr-un tablou de Velazquez. Aveam şi trenă.
 E cald aici, groaznic de cald. Uneori simt că mă ia cu leşin. Ţie ţi-e cald acolo unde eşti?
Am vrut să-mi cumpăr o cămaşă de noapte. Cu dantele. Ca să se asorteze cu evantaiul, şi cu noi. Dar nu am găsit. Pentru că nu există cămăşi cu danteluţe pentru noi. Doar pentru mine, noi încă nu suntem. Poate nici nu o să fim. Iar eu iubesc pijamalele mele. Să ştii că sunt drăguţe. Mi-am pierdut obiceiul de a dormi în pijamalele exului. Au început să nu-mi mai placă. Cu siguranţă nici tu nu le-ai fi iubit. Erau cu cinci numere mai mari, nu mă mai simţeam sexy în ele. I le-am înapoiat la partaj. L-am rugat pe avocat să consemneze în contract: nu-i sunt datoare cu nici o pijama! I-am dat-o şi pe aia, de o făcusem franjuri cu foarfeca. Nu-mi plăcea că-mi amintea de mine, cea sălbatecă. I-am dat-o şi pe aia bej, care avea tureacul pe la genunchi. Afacere încheiată. Mi-am cumpărat pijămăluțe personale. Niciodată cămăşi de noapte.
Aş vrea să-mi spui că e ok să-mi cumpăr cămăşi de noapte. Sau să-mi cumperi tu una. În culorile evantaiului: mov, verde, roz, galben, albastru. Dantela e neagră. Alege tu culoarea, o să-mi placă orice culoare ar fi. Am o singură dorinţă: să aibă breteluțe, subțirele.Ca să alunece ușor de pe umăr. Şi să fie scurtă. Şi să aibă dantelă... neagră. Atât, altceva nu mai vreau. Trebuie să recunoşti, sunt modestă. Ca o panseluță.
O să înţeleg dacă nu mi-o vei cumpăra. Promit, să nu mă supăr. Voi continua să dorm cuminte, în pijama. Pe partea mea de pat. Pe partea ta, va dormi laptopul. Pentru că s-a făcut mâine şi eu am adormit cu mâna pe mouse. Am visat ce a vrut muşchiul meu. Că mă iubeai în pijama.

                                           Vă iubesc

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu