Flori, urari fara numar, le-am pierdut sirul la un moment dat. Nici nu stiu daca sa ma simt importanta sau extrem
de marunta in fata voastra. Un lucru e sigur, ma simt coplesita. De cuvintele
calde, de gandurile frumoase, de iubirea pe care am simtit-o venind azi catre
mine.
Imi rasuna in urechi niste reprosuri pe care le-am auzit ani de-a randul:
tu nu ai prieteni. Intr-adevar a fost o perioada cand nu aveam . Pentru ca nu
simteam nevoia sa ma inconjor de oameni, care erau prietenii mei doar din
ipocrizie sociale. Oameni cu care puteam sa vorbesc doar nimicuri, moda, retete
de prajituri sau muraturi, despre vecina de la nr 17 care isi
insela barbatul, despre celalalt vecin care avea doua amante, despre pauza din ”oatul gainilor”, despre
faptul ca porcul era bolnav- nu avea pofta de mancare, despre ”toaletele” de la ultima nunta din lumea buna. Am incercat cativa ani, apoi
am renuntat la a mai ”face frumos”. Am preferat sa ma izolez in lumea mea, in
care nu eram nevoita sa beau cafeua din portelanuri scumpe cu degetul mic ridicat
in semn de noblete, sa cumpar carti ”pe din doua”, sa zambesc cand imi venea sa
urlu, sa vorbesc cu o voce care nu era a
mea, sa stau pe scaune tapisate, picior peste picior ca o ”doamna ce eram”.
Azi am simti exact
contrariul. Ca sunt milionara de prieteni. Reali si virtuali. Oameni care mi-au
trimis atatea cuvinte frumoase, incat, nu stiu daca am reusit sa le citesc pe
toate. Telefonul meu a luat-o razna de la cat a sunat . Nu apucam sa termin o
convorbire ca deja aveam un alt apel in asteptare. Sms-uri fara numar.
Am mai trait azi ceva, ce nu am
mai trait niciodata. Am aflat ce inseamna in adevaratul sens al cuvantului:
”prietenul la nevoie se cunoaste”.Prietenii care te ridica, atunci cand ai toate
corabiile innecate si-ti doresti sa zaci pe pat, sa lasi sa ti se scurga
apa din cap. Oameni care literalmente
iti sterg lacrilmile de pe fata, te imbraca de sarbatoare si te scot la restaurant
sa te sarbatoreasca. Iti mai aduc si lautarii sa-ti cante la ureche ” Cine iubeste
si lasa, Dumnezeu sa-i dea pedeapsa” . Va
multumesc Emilia, Anuta, Doina si Victor!
E miraculos sa ai atatia oameni frumosi si cu inima mare in jurul tau. Va
multumesc ca existati pentru mine, ingeri umani! Universul sa va intorca
insutit fiecare cuvant si gand frumos pe care l-ati trimis azi catre mine. Fara voi nu as putea sa fiu ceea ce sunt!
Iar cei care
ati uitat, nu va faceti probleme! Anul viitor voi fi tot aici! O sa-mi puteti
spune de doua ori.
Va iubesc
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu